Unt de Ibănești

Paradoxal, untul nu a apărut în urma unui proces studiat îndelung de minți luminate sau preparat de mâini dibace după zeci de încercări.

Untul a apărut în urmă cu vreo 2.000 de ani, undeva prin Orientul Mijlociu, din întâmplare.

La vremea aceea, laptele era ținut în burdufuri din piele și era atârnat de grinzi în smocuri de 2-3 bucăți.

Lăsate în bătaia vântului, acestea s-au tot lovit unele de altele până când bieții oameni au găsit în burdufuri o pastă groasă, cu un gust puternic și o structură complet diferită de tot ce mai văzuseră ei până atunci.

Apoi, sute de ani, untul s-a obținut manual, prin „bătaia” smântânii în vase din lemn.

Al nostru, Unt de Ibănești , nu e „păcălit” în nici un fel și-l scoatem la 82% grăsime.

Și-așa îl lăsăm pentru că untu-i unt – ori te ungi pe degete când ți se scurge de pe-o bucată de pâine caldă, ori mai bine renunți la ideea de unt și te orientezi către altceva.

Păstrare: Se păstrează la temperatura de 2-8°C.